Page 20 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

iar apoi, umil, își scoate ceasul din buzunar,
își vede reflexia în geamul acestuia,
vede ridurile acute din obraji și
oftează, resemnat

Cioburi de oglindă se învârt

stau deasupra lor, punctulețe stacojii,
eu îi privesc, ei nu mă observă...
sunt motivul pentru care dansează acum
pe ringul de dans,
și eu dansez, ei nu mă observă...
cu fiecare ciob din sufletul meu
reflect o realitate iluzorie
pentru omuleții stacojii
ei o trăiesc, dar nu mă observă...
băuturi vărsate, haine aruncate
eu tac, mă învârt în timp ce ei râd, iar,
când luminile se sting,
ei pleacă,
nu m-au observat, dar eu mă tot învârt...

Carte fără cititor

raftul prăfuit mă-neacă
stau singură, dezbrăcată în semiobscuritate
și aștept...
am atâtea lucruri de spus,
dar nimeni nu vrea să mă asculte
sunt un cântăreț fără glas,
un pictor fără culoare
un critic literar fără literatură
sunt prăfuită, raftul este prăfuit,
lumea, înnegrită

18