Page 17 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

Viroză

Între noi stă un gând
ca un semn de-ntrebare,
Din șuvițe de vânt
adiind a răcoare.
Între noi e un pas,
de-o fi mic, de-o fi mare,
Spuie timpul rămas
pe o bancă-n parcare.
Semaforul se culcă
între coapse de fată,
Între noi stă un gând,
timpul tace deodată
Ca un semn de-ntrebare
îmi ești aer și ploaie.
Cu șuvițe de dor
mâna ta mă înmoaie.
Gura-ți caldă zvâcnește
când încet, când mai tare...
Mi-ai pătruns până-n creier,
pas din gând de-ntrebare.

15