Page 17 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 17

POEME SMULSE TIMPULUI





            Viroză


            Între noi stă un gând
            ca un semn de-ntrebare,
            Din șuvițe de vânt
            adiind a răcoare.
            Între noi e un pas,
            de-o fi mic, de-o fi mare,
            Spuie timpul rămas
            pe o bancă-n parcare.
            Semaforul se culcă
            între coapse de fată,
            Între noi stă un gând,
            timpul tace deodată
            Ca un semn de-ntrebare
            îmi ești aer și ploaie.
            Cu șuvițe de dor
            mâna ta mă înmoaie.
            Gura-ți caldă zvâcnește
            când încet, când mai tare...
            Mi-ai pătruns până-n creier,
            pas din gând de-ntrebare.






















                                                                          15
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22