Page 19 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 19

POEME SMULSE TIMPULUI




            Doar o umbră


            Stai în întuneric
            și ți se pare că eu sunt lumina.
            Ai fi surprins oare dacă ți-aș spune
            că sunt doar o umbră;
            o reflexie a tuturor lucrurilor care aș fi putut fi
            dacă nu mi-ar fi fost frică să mă îndepărtez de ancoră?

            Sunt doar o umbră,
            dependentă de un corp clandestin,
            vizibilă doar în restrânse ipostaze.

            Umila mea existență
            se datorează nevoii corpului de umbră;
            nimeni nu mă observă când sunt prezentă,
            însă toți mi-ar pune sub semn de întrebare absența

            Sunt doar o umbră,
            mor în întuneric



            Riduri


            în parc, bătrânul de pe bancă
            se uită la mame cu biberoane în mână și
            schițează un zâmbet amar
            privește curios fetițele ce alunecă pe tobogan și
            le ascultă râsetul cald și
            surâde criptic
            admiră cuplul de adolescenți ce se țin de mână
            timid, într-un colț și
            cu teamă, săgetează cu privirea tații ce-și ridică fiii
            spre cer



                                                                          17
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24