Page 19 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

Doar o umbră

Stai în întuneric
și ți se pare că eu sunt lumina.
Ai fi surprins oare dacă ți-aș spune
că sunt doar o umbră;
o reflexie a tuturor lucrurilor care aș fi putut fi
dacă nu mi-ar fi fost frică să mă îndepărtez de ancoră?

Sunt doar o umbră,
dependentă de un corp clandestin,
vizibilă doar în restrânse ipostaze.

Umila mea existență
se datorează nevoii corpului de umbră;
nimeni nu mă observă când sunt prezentă,
însă toți mi-ar pune sub semn de întrebare absența

Sunt doar o umbră,
mor în întuneric

Riduri

în parc, bătrânul de pe bancă
se uită la mame cu biberoane în mână și
schițează un zâmbet amar
privește curios fetițele ce alunecă pe tobogan și
le ascultă râsetul cald și
surâde criptic
admiră cuplul de adolescenți ce se țin de mână
timid, într-un colț și
cu teamă, săgetează cu privirea tații ce-și ridică fiii
spre cer

17