Page 21 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

aștept să mai simt încă o dată
atingerea unor mâini calde
aceleași mâini care m-au deformat,
mângâiat, răsfoit si redus la tăcere
vreau să mai impresionez o singură dată
să stârnesc curiozitate, lacrimi...
dar raftul prăfuit este casa pe care n-am ales-o
niciodată
închisoarea unei cărți fără cititor,
uitate în neant

(dacă nimeni nu mă știe, oare am fost vreodată vie?)

Necrologul unei bufnițe

Bufnița oarbă zboară-n întuneric.
Crengile trosnesc și frunzele foșnesc
Sub greutatea ei, un corp cadaveric.

Ea-și întoarce capul și miroase
Carnea moartă a unui om decrepit
Tremură-nspăimântată și culege oase.

Un gust metalic de sânge, ea strigă
Spre văzduh, o rugăminte sau visare.
În timp ce luna doarme, ea se-ncovrigă

Scheletul unei păsări de mult uitate
Se mișcă în pământ, provocator;
Bufnița plânge, au fost măritate.

Își atinge cu ciocul tocit penele
Se afundă între ele, se ascunde
Și i se răcesc încet-încet venele.

19