Page 23 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 23
POEME SMULSE TIMPULUI
Sunt trecător prin vise de mătase,
Sub cerul vast, tăcut și nemilos,
În bezna nopții, parcă tot m-apasă
Un freamăt lin, un cântec dureros.
Sunt trecător prin viața ce n-o găsesc în astre
În umbre, nici în cer senin
Noaptea, printre stânci eterne, aduce șoapte vaste:
Că totul e un joc, un dulce chin.
Oglindirea lumii
Sub cerul vast, cu stele-ascunse-n noapte,
Un străin pășește, tăcut, printre enigme,
Intr-o lume unde timpul nu se zbate,
Iar realitatea-i prinsă-n oglinzi și stigme.
În ochii lui, un dans de neînțeles,
Cu fluturi ce-nvârtesc lumini de gheață,
Se-apleacă-n fața unui vis cules,
Din umbrele ce nasc, încet, o viață.
Tăcerea-i muzica ce cântă-n șoapte,
Un cântec vechi, demult uitat de toți,
Învăluit în ceața dimineții-aproape,
Când gândurile-nvolburate-s hoți.
El vede munți ce cresc din pulbere de stele,
Și râuri ce se varsă-n cer, plutind spre zări,
O lume plină de străfunduri grele,
Când sufletul călătorește peste mări.
Nu știe de-i real sau vis înrourat,
Doar știe că-ntr-o zi va înțelege,
Că tot ce-i inexplicabil și-ncurcat,
E cheia misterului ce-n el se-alege.
21
