Page 15 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

Confesiune

Mi-era dor să respir eternul monocrom
Fața mea, poezie din oglinzi și coline
Să o uit, poză-a unui cer monoton,
O bătaie de aripi leagă ore meschine.

Universul se-ntoarce-ntr-o mamă mică,
Seducând un colos dintr-un atom nedefinit,
Un actor bea cu sete sufletul vieții, i-e frică
Din timp, blocul durerii să nu fie stârnit.

Din copilărie azi recit o strofă,
E-un parfum fatal de Tobacco Vanille,
Când ruleta vremii mă-mbracă-n stofă,
Mă afund în sânul muzicii febril.

Satiră

Eu, în închisoarea mea,
Sunt mai liberă ca voi.
Vă holbați în zeflemea,
Minți haine, cu ochi goi.

V-adunați în jurul meu,
Ca pe-un clovn m-aplaudați,
Întrebându-vă mereu
De ce naiba existați.

Zgomotoși, pestriți, haotici,
Vă-nchipuiți semizei
Când de fapt sunteți habotnici
Și trăiți ca roboței.

13