Page 12 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

În fața cărora, mă închin vieți la rând
Fără să îi uit,
Fără să mă întristeze,
Fără să îi urăsc.

Nu poți urî fereastra
Atunci când raiul îți închide ușa-n nas.
La ce-mi sunt bune mâinile,
Dacă nici la ușă nu au putut ajunge la timp?
Era timpul, măcar?

Răzbunătoarea

Ne luăm, oare, cu adevărat
Adio de la copilărie?
Sau încă ne așteaptă
În podul casei de la țară,
Decolorată și îmbâcsită,
Prăfuită, uitată... părăsită.

I l-am lăsat pe Țopăilă
Drept ofrandă,
Să mă ierte.
I-am lăsat culorile,
I-am lăsat poiana,
I-am lăsat zborul,
Dar tot presimt că se va răzbuna
Cu moartea.

10