Page 79 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 79

POEME SMULSE TIMPULUI




            Iubita-mi agonie

            Un iz m-abate iar spre chipul tău,
            Parfumul nuanțelor nocturne
            M-aruncă în al deprimării hău.

            Mi-erai viața ce-mi curgea prin vene,
            Un vis etern, ușor m-acaparai,
            Dar inima acum mi-e ruptă-n bucățele.


            Vântul lin îți poartă glasul
            Doar amintire însă-mi vei rămâne,
            Iar tot ce voi avea va fi impasul.



            Existența, armă vidă


            Timp sau sentiment
                      descopăr singur forța.
            Iubirea,
                      îndoite suflete ce par puternice,
            Empatia
                      bariere necunoscute și
                                fără speranță amintește.

            Romantică amintire,
                      ce goală rămâne!
            Există paradoxul,
                      chinuitoare cicatrice...
            Durerea ajută
                      experienței vindecătoare
            Risc
                      pentru concluzia suferinței.





                                                                          77
   74   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84