Page 77 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 77

POEME SMULSE TIMPULUI












           Deodată, ușa dulapului se deschide.
           Mâna-i cunoscută o prinde cu drag.
           O simte vie, plină de dor,
           Îmbracă trupul și se-nalță în prag.

           Acum, cămașa nu mai e doar un obiect,
           E-o pânză de vise, de amintiri pure.
           Ea se schimbă, prinde viață-n mișcare,
           Un pas înainte, o nouă aventură.


           Se strecoară-n lume, purtată cu dor,
           Își spune povestea pe fiecare umăr.
           De la umeraș la trup, a devenit altceva,
           Un martor tăcut la viața din jur.





























                                                                          75
   72   73   74   75   76   77   78   79   80   81   82