Page 77 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 77
POEME SMULSE TIMPULUI
Deodată, ușa dulapului se deschide.
Mâna-i cunoscută o prinde cu drag.
O simte vie, plină de dor,
Îmbracă trupul și se-nalță în prag.
Acum, cămașa nu mai e doar un obiect,
E-o pânză de vise, de amintiri pure.
Ea se schimbă, prinde viață-n mișcare,
Un pas înainte, o nouă aventură.
Se strecoară-n lume, purtată cu dor,
Își spune povestea pe fiecare umăr.
De la umeraș la trup, a devenit altceva,
Un martor tăcut la viața din jur.
75
