Page 83 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 83

POEME SMULSE TIMPULUI







            Gânduri

            Stau și meditez într-o cameră obscură
            Fără s-aud un ceas bătând măcar,
            Simt miros de praf și-am putregai în gură
            Iar haina de pe mine miroase a murdar.

            Zăresc transpusă-n sticlă o rază de lumină
            Și-ncep să caut sursa, s-o recunosc măcar
            Dar totu-i o nălucă, iar camera e plină
            De-întuneric greu și totu-i în zadar.

            Nu cred că am scăpare în lumea asta crudă
            Să îmi găsesc lumina din sufletu-mi stingher
            Simt doar o apăsare și-o durere surdă
            Și-mi este imposibil speranța să-mi ofer.



            Cartea de povești

            Sunt aici uitată-n iarbă, sunt eu, cartea de povești,
            Ai plecat în mare grabă și-ai uitat să mă citești.
            O, ce pajiște frumoasă! Îmi miroase a balsam,
            Este lung drumul spre casă și picioare eu nu am.


            Cred că voi mai sta un ceas, s-aud cântul florilor,
            Să mă bucur c-am rămas în lumea culorilor.
            Să admir un nor, o floare, să văd cerul înstelat,
            Să privesc cu exaltare câmpul cel înmiresmat.









                                                                          81
   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87   88