Page 83 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

Gânduri

Stau și meditez într-o cameră obscură
Fără s-aud un ceas bătând măcar,
Simt miros de praf și-am putregai în gură
Iar haina de pe mine miroase a murdar.

Zăresc transpusă-n sticlă o rază de lumină
Și-ncep să caut sursa, s-o recunosc măcar
Dar totu-i o nălucă, iar camera e plină
De-întuneric greu și totu-i în zadar.

Nu cred că am scăpare în lumea asta crudă
Să îmi găsesc lumina din sufletu-mi stingher
Simt doar o apăsare și-o durere surdă
Și-mi este imposibil speranța să-mi ofer.

Cartea de povești

Sunt aici uitată-n iarbă, sunt eu, cartea de povești,
Ai plecat în mare grabă și-ai uitat să mă citești.
O, ce pajiște frumoasă! Îmi miroase a balsam,
Este lung drumul spre casă și picioare eu nu am.

Cred că voi mai sta un ceas, s-aud cântul florilor,
Să mă bucur c-am rămas în lumea culorilor.
Să admir un nor, o floare, să văd cerul înstelat,
Să privesc cu exaltare câmpul cel înmiresmat.

81