Page 73 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

LIGIA NECULA

O răsuflare în noapte

Ochii, două ferestre albastre și-adânci
Către o noapte limpede cu nuanțe violet
Priveai stelele și poftă-ți veni să le mînânci.

Tăcerea pătrundea întunericul la început de lume
Respirația ta șuiera cu ecou
Emoția răsuna în orga ascunsă-n genune

Stele căzătoare se prelingeau pe aripile tale
Zborul ți-era înalt și îndrăzneț
O iubire de catifea te-mbrățișa ca o mantie de zale.

Mirosea a verde crud și-a scorțișoară
Parfum discret de ploaie și uitare
Vei știi să te întorci acasă, bunăoară?

Limba ta de mătase pregusta bucuria tăcută a dimineții
Dulce-acrișoară era lacrima ta solitară
Amestecată ușor cu amărăciunea tristeții.

71