Page 71 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 71

POEME SMULSE TIMPULUI



           Întrebări la Cortina Vieții
           (lui William Shakespeare)

           Întreb pe Marele Bard, cu ochii plini de dor:
           Ce-i viața, zici, decât un vis, un joc de amor?
           El îmi răspunde: Trăiește cu pasiune, iubirea e-n final,
           Căci timpul e o scenă, iar noi,  actori veniți la bal.
           Îi spun: Dar, Bardule, ce-i soarta, ce-i destinul?”
           El îmi zâmbește trist și-ntreabă: Știi oare ce-i divinul?
           În viață-i ca în piesă, cu acte, roluri, soartă,
           Și fiecare vers ce-l scriem ne-apropie de poartă.


           Îl mai întreb o dată: Și dacă vine clipa când totul se destramă?
           El îmi zâmbește: Draga mea, vei ști atunci că ai jucat o dramă.
           Dar chiar și-n tragic, viața e o comoară rară,
           Cu fiecare lacrimă, povestea ta declară.



           Questions at the Curtain of life
           (to William Shakespeare)

           I ask the Great Bard, with eyes full of yearning:
           “What is life, you say, but a dream, a game of loving?”
           He replies: “Live with passion, for love is the final call,
           For time is but a stage, and we, mere actors at the ball.”
           I ask him: “But Bard, what is fate, what is destiny’s line?”
           He smiles sadly and asks: “Do you know what is divine?
           For life is a play, with acts, roles, and fate’s own art,
           And every verse we write brings us closer to the start.”
           I ask just one last time: “And if the moment comes when all falls apart?”
           He only smiles: “Then, my dear, you’ve played a tragic part.
           But even in the tragic, life is a rare, precious flair,
           With every tear you shed, your story takes to air.”






                                                                          69
   66   67   68   69   70   71   72   73   74   75   76