Page 71 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

Întrebări la Cortina Vieții
(lui William Shakespeare)

Întreb pe Marele Bard, cu ochii plini de dor:
Ce-i viața, zici, decât un vis, un joc de amor?
El îmi răspunde: Trăiește cu pasiune, iubirea e-n final,
Căci timpul e o scenă, iar noi, actori veniți la bal.
Îi spun: Dar, Bardule, ce-i soarta, ce-i destinul?”
El îmi zâmbește trist și-ntreabă: Știi oare ce-i divinul?
În viață-i ca în piesă, cu acte, roluri, soartă,
Și fiecare vers ce-l scriem ne-apropie de poartă.

Îl mai întreb o dată: Și dacă vine clipa când totul se destramă?
El îmi zâmbește: Draga mea, vei ști atunci că ai jucat o dramă.
Dar chiar și-n tragic, viața e o comoară rară,
Cu fiecare lacrimă, povestea ta declară.

Questions at the Curtain of life
(to William Shakespeare)

I ask the Great Bard, with eyes full of yearning:
“What is life, you say, but a dream, a game of loving?”
He replies: “Live with passion, for love is the final call,
For time is but a stage, and we, mere actors at the ball.”
I ask him: “But Bard, what is fate, what is destiny’s line?”
He smiles sadly and asks: “Do you know what is divine?
For life is a play, with acts, roles, and fate’s own art,
And every verse we write brings us closer to the start.”
I ask just one last time: “And if the moment comes when all falls apart?”
He only smiles: “Then, my dear, you’ve played a tragic part.
But even in the tragic, life is a rare, precious flair,
With every tear you shed, your story takes to air.”

69