Page 30 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 30
POEME SMULSE TIMPULUI
Puținătatea vieții
Iubirea-i miezul lumii, o poveste,
Ce-n fiecare zi se reînnoiește,
E tot ce-avem, e tot ce ne unește,
Suflete purpurii suind pe creste.
Sentimentele sunt multe
Aspre, dure și mărunte,
Însă unul este plin de dulceață,
nu suspin.
Iubire, sentiment apăsător,
Năprasnic tu-mi dai un fior.
Iubire, floare fără moarte,
Înnoiești infinitul în șoapte.
Și dai albastrul cerului
La început și la sfârșit.
28
