Page 89 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 89
POEME SMULSE TIMPULUI
Călătoria fulgului de nea
Mă nasc din norii reci, ușor cobor pe vânt,
Simt lumea dedesubt chemându-mă în cânt.
Alunec peste ramuri, peste câmpii tăcute,
Și văd cum iarna-și țese mantia din minute.
Văd copiii râzând, cu obraji-mbujorați,
Sub mine dansează, cu pași încântați.
Simt atingerea blândă a fiecărei mâini,
Când mă prind în palmele lor văpăi.
Aud cum zăpada-n covor se-așterne,
Peste case, drumuri, în liniști eterne.
Simt frigul și focul, contrastul firesc,
Sub strălucirea stelelor, mă topesc și trăiesc.
Sunt fulgul de nea, o clipă uitată de soartă,
Văd lumea-n tăcere, pe aripi de vânt purtată.
Și-n fiecare zbor, simt un vis împlinit,
Căci chiar și-ntr-o clipă, pot fi infinit.
87
