Page 89 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 89

POEME SMULSE TIMPULUI











            Călătoria fulgului  de nea


            Mă nasc din norii reci, ușor cobor pe vânt,
            Simt lumea dedesubt chemându-mă în cânt.
            Alunec peste ramuri, peste câmpii tăcute,
            Și văd cum iarna-și țese mantia din minute.

            Văd copiii râzând, cu obraji-mbujorați,
            Sub mine dansează, cu pași încântați.
            Simt atingerea blândă a fiecărei mâini,
            Când mă prind în palmele lor văpăi.


            Aud cum zăpada-n covor se-așterne,
            Peste case, drumuri, în liniști eterne.
            Simt frigul și focul, contrastul firesc,
            Sub strălucirea stelelor, mă topesc și trăiesc.

            Sunt fulgul de nea, o clipă uitată de soartă,
            Văd lumea-n tăcere, pe aripi de vânt purtată.
            Și-n fiecare zbor, simt un vis împlinit,
            Căci chiar și-ntr-o clipă, pot fi infinit.

















                                                                          87
   84   85   86   87   88   89   90   91   92   93   94