Page 64 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 64
POEME SMULSE TIMPULUI
De vreodată obosesc,
N-am să te plictisesc.
Alături vom sta,
De toate ne-om bucura!
Toată viața am să te iubesc
Și când plângi te-nveselesc!
Sar, mă joc și te sărut,
Multe zâmbete ți-aduc!
Și nimeni nu te va răni
Cât eu alături îți voi fi!
Și de vreodată voi pleca,
Mă vei simți în preajma ta!
Pentru Mihai Eminescu
Iubirea ta o văd în toate.
Cum poți să duci atâta dor?
Cum poate o iubire sa te poarte,
În al suferinței zbor.
În toate o amintire
În fiecare o trăire.
Ce mi-a mai rămas acum?
Doar cerneală să consum…
Și dacă-i rău, tot e un bine
În viață să nu fii grăbit
Învaț-acum de la mine
De-aparențe nu fii păcălit!
62
