Page 61 - POEME SMULSE TIMPULUI
P. 61
POEME SMULSE TIMPULUI
Poezie
Pe frunze cade lumina de seară,
Un dans al umbrelor, tăcut și greu,
Suspină vântul, dorul să-l cearnă.
Plutește cerul, albastru și viu,
În marea timpului, uitare adâncă,
Un vis ce arde, dar sufletu-i frânt.
Printre copaci, o șoaptă răzbate,
Ca un ecou din vechile vremi,
În inimi tainic se strâng amintiri.
Din zori se naște o rază divină,
În piept tresare un freamăt curat,
Se stinge-n noapte o lacrimă plină.
Peste coline, sub norii ce-apasă,
Se-ntinde tăcerea, un dor înghețat,
Visare albastră, speranță retrasă.
59
