Page 57 - POEME SMULSE TIMPULUI

POEME SMULSE TIMPULUI

Promisiune

Te văd cum te izbești de malul de gânduri
cum rămâi cu ochii-n aval,
nu se poate să rămâi oprit în tremur,
rollercoaster plin de amar...

Îmi doresc să pui mâna, să strigi “este!”
să simți viața-n globul de cristal.
La Polaris să-ți ții gândul,
să nu crezi că ți-am promis un gol pahar.

Undele nu se pierd,
iar ecoul
rupe întregi ghețari în urma sa.
Însă nu lăsa curentul să-ți ia locul,
să te trezești la malul ce nu-ți aparținea.

Și totuși, nu-mi da drumul la mâna ta!

Vânt obosit

Adesea parcă sunt o adiere pe străzi,
vântul nu lasă nicio amprentă,
ci e mai mult o gură de aer proaspăt,
dar temporară...

Și precum vântul,
de parcă m-aș grăbi undeva,
nu mi-e simțită prezența.
Absență voită sau nesocotită?

În drumul meu galopez prin mulțime,
iar când ridic tonul,
oamenii se sperie de intensitatea
unei catastrofe neanunțate de toamnă.

55